Există zeci de definiţii încercând să surprindă esenţa noţiunii de GIS. Un Sistem Informatic Geografic, prescurtat GIS (Geographic Information System) este un ansamblu de persoane, echipamente, programe, metode şi norme având ca scop culegerea, validarea, stocarea, analiza şi vizualizarea datelor geografice
Pentru a reuşi să înţelegem mai bine conceptul de GIS şi avantajele ce decurg din utilizarea unor astfel de sisteme, am stat de vorbă cu Constantin Niţu, profesor universitar doctor inginer şi cu Florin Iosub, absolvent al Facultăţii de Geografie, specializarea GIS, în prezent angajat ca referent în cadrul firmei HidroGIS.
Ce reprezintă de fapt un GIS şi care sunt domeniile în care sunt utilizate astfel de sisteme? Cât de importantă este înlocuirea sistemelor clasice cu astfel de sisteme bazate pe tehnologie?
Constantin Nitu :În orice organizaţie economică, primărie, minister, unitate de învă-ţământ există trei subsisteme: de conducere, de execuţie şi informa-ţional. Subsistemul informaţional culege, organizează, stochează, prelucrează şi furnizează date şi informaţii. Partea din acest subsistem unde toate operaţiunile de mai sus se realizează cu calculatorul electronic şi cu reţeaua de comunicaţii constituie sistemul informatic. Iar dacă datele şi informaţiile au caracter geografic, sistemul devine sistem informatic geografic. Specialiştii apreciază că 80 la sută din totalitatea datelor şi informaţiilor au caracter geografic, fiind legate de poziţia pe Terra. Aşadar, domeniile sunt nelimitate, economic, financiar, transporturi, servicii de urgenţă, securitate naţio-nală, turism, alimentare cu energie electrică, colectarea gunoaielor. Convenim să îi spunem prescurtat SIG.
Florin Iosub: GIS-ul reprezintă combinarea administrării datelor cu conţinut şi indexare, reprezentării spaţiale şi a tehnicilor de analiză în scopul facilitării înţelegerii entităţilor lumii reale şi a interacţiunilor dintre acestea. Pentru un GIS performant avem nevoie de două componente principale: hardware şi software, subordonate celei de-a treia compo-nentă, cea umană. GIS-ul, sprijinit îndeaproape de teledetecţie produce hărţi digitale ale acoperirii/utilizării terenului, hărţi de hazard şi de risc la inundaţii, secete, hărţi cu delimitarea zonelor afectate de calamităţi. Totuşi, rezultatele obţinute dintr-un GIS nu se limitează doar la hărţi, prin utilizarea unui astfel de sistem sunt obţinute baze de date GIS dedicate tematic, produse derivate din info-plane GIS şi cel mai important, poate, estimări ale rezervelor de apă din stratul de zăpadă. În acelaşi timp, produsele cartografice digitale rezultate din imaginile satelitare reprezintă un suport real pentru studii ale spaţiului urban. Ca orice alt sistem, clasic sau modern, GIS-ul are în acelaşi timp avantaje şi dezavantaje. Din prima categorie putem enumera faptul că datele sunt mult mai eficient organizate, redundanţele înstocarea datelor sunt eliminate, utilizatorii au o productivitate mărită şi până la urmă, analizele, statisticile şi căutările sunt realizate mult mai uşor. Unul dintre riscurile GIS-ului este acela de a uita că produsele digitale nu sunt mult mai precise decât hărţile de la care provin, având în vedere acurateţea datelor prelevate în teren. Culegerea unor date eronate poate duce la erori şi mai mari, având ca rezultat un sistem greşit, metodele şi tehnicile neavând nici o vină, totul pornind de la munca de teren.
Folosirea unui sistem GIS înseamnă pe de o parte a răspunde activ la noile provocări tehnologice şi conceptuale. Ştim că se caută tot mai mult specialişti GIS, ca urmare a cererii mari de astfel de sisteme. Ce ne puteţi spune despre oferta actuală în domeniu de pe piaţa românească ?
Constantin Nitu :
Un asemenea sistem este destul de complex. La realizarea lui participă specialişti din domenii diverse, geografi, cartografi, informaticieni, electronişti, topografi, geodezi, specialişti în reţele de comunicaţii, fotogrammetrişti, matematicieni, specialişti în teledetecţie, programatori, economişti şi lista ar putea continua. Nu suntem departe de nivelul mondial ca proiectare şi concepţie. Doar fondurile şi gândirea celor care iau decizii politice constituie probleme mai dificile. Ne străduim ca şi în învăţământul secundar să fie folosite noile tehnologii. Asta fiindcă deja în limbajul obişnuit intră noţiuni ca GPS, servicii bazate pe localizare, hartă electronică, hartă digitală. Acum, fiindcă sunt profesor de SIG şi cartografie asistată de calculator, să definim locul geografului în sistem. El este cel care defineşte datele geografice, respectiv date de poziţie şi date tematice, sursele acestor date, gradul de actualitate, precizia necesară, tehnologiile automate de culegere şi validare a acestor date, modul de organizare şi de structurare pentru o regăsire rapidă, uneori în timp real. Tot el este cel care concepe şi proiectează produsele cartografice, grafice sau multimedia furnizate utilizatorilor specializaţi şi marelui public. Cu pregătirea stăm binişor. Există acum specializare Mediu SIG, însă cu trecerea la programul Bologna dispare această specializare. Disciplinele se predau totuşi la specializarea cartografie, în primele două cicluri de pregătire. Iar pentru cine vrea să urmeze şi cel de al treilea ciclu, de pregătire prin doctorat, eu sunt conducător la doctorat la instituţia care m-a format, Academia Tehnică Militară. Există şi alte centre importante unde există asemenea cicluri, de exemplu masteratul în Geomatică de la Facultatea de Geografie din municipiul Cluj-Napoca, masteratul în GIS, Facultatea de Geografie din Timisoara sau cursurile Facultăţii de Geodezie din UTCB.Florin Iosub: Din datele pe care le avem până în momentul de faţă, pe piaţa forţei de muncă din România oferta în domeniul Sistemelor Informaţionale Geografice este destul de scăzută. Deşi GIS-ul a început să se dezvolte încă de la sfârşitul anilor '50, în România este un domeniu nou şi privit cu reticenţă. Aceasta pe de o parte că nu există mulţi specialişti, iar pe de altă parte că mulţi dintre noi nu sunt încă deschişi către tehnologiile noi. Totuşi, se pare că în prezent există tot mai multe universităţi care oferă studii în domeniu, şi în acelaşi timp, există întotdeauna alternativa urmării unor cursuri postuniversitare în afară, dar de aici derivă un alt risc şi anume, pierderea unor specialişti în locul câştigării unora.
Tehnicile GIS permit combinarea de informaţii de diferite tipuri (cifre, imagini, hărţi), componente hardware şi software, toate aflate sub directa coordonare şi determinare a componentei umane. În cazul în care oferta de specialişti în domeniu este foarte scăzută pe când cererea este în continuă creştere, care va fi viitorul acestui domeniu în România? Constantin Nitu:
Omul este principala componentă a sistemului. El concepe, proiectează, utilizează şi întreţine toate componentele sistemului, inclusiv datele geografice. Amintesc faptul că pregătirea, aşa cum ştiu studenţii mei, se face pe bază de proiecte, în timpul orelor de laborator şi continuate acasă, numai cu folosirea calculatorului electronic. Consultaţiile se dau online iar temele şi rezolvările se transmit folosind web. Practica se face la instituţii de stat de specialitate sau la firme private. Pe timpul vacanţei studenţii se pot angaja la asemenea firme şi la terminarea studiilor se pot angaja definitiv. Unor studenţi le-am dat recomandări pentru studiile de master în ţări ca Anglia şi Germania. Viitorul ni-l croim noi. Deja au apărut grupuri de discuţii ( gis_romania@yahoogroups.comThis e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it ) ( geo-spatial@yahoogroups.comThis e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it ), apar specialişti de prestigiu, respectaţi de comunitatea specialiştilor, printre care aş aminti si foştii mei studenţi de la Academia Tehnică Militară şi de la Facultatea de Geografie a Universităţii din Bucureşti, precum cercetătorii Ion Nedelcu, Sorin Ştefan Andrei, Vasile Crăciunescu (iniţiator, împreună cu colegul meu, domnul Lector dr. Ştefan Constantinescu al site-ului bine apreciat de specialişti, cu adresa www.earth.unibuc.ro), Adrian Alexei, Tiberiu Tomoiagă sau foarte buni specialişti precum Virgil Dulgheru, Florin Iosub, Daniel Neacşu, Ionuţ Şandric, Dan Pomîrleanu, Monica Gheţu, Elena Dragomir, Andreea Guţu, Andreea Argeşanu, Ramon Amza şi mulţi alţii. Să nu uit de colegii mei care au participat la pregătirea studenţilor de la Facultatea de Geografie a Universităţii din Bucureşti, conf. Dr. Mihai Bogdan, lectori dr. Ştefan Constantinescu şi Cornel Tudose, asistent drd. Mircea Cristian Vişan şi Ionuţ Ovejanu, drd. Ionuţ Şandric şi mulţi alţii. Ei sunt pionierii!Florin Iosub: În ultimii ani se poate observa o creştere a interesului asupra tehnologiilor GIS, ca de exemplu proiectul România Digitală. Problema e că în ţara noastră nu există încă organizaţii de profil care să promoveze şi să explice pe înţelesul tuturor ce înseamnă tehnologia GIS. Multe firme susţin că activează în domeniul GIS, însă GIS-ul nu constă în a vectoriza nişte hărţi vechi pentru a obţine altele noi, dimpotrivă, reprezintă o tehnologie foarte complexă şi necesită cunoştinte dintr-o gamă cât mai largă de domenii. Fie că vrem, fie că nu, pe viitor vom fi nevoiţi să utilizăm cât mai mult tehnicile GIS şi ca urmare a faptului că suntem constrânşi de Uniunea Europeană, toate ţările membre având un Sistem Informaţional Geografic foarte bine pus la punct. Deja există o mică comunitate în România în ceea ce priveşte utilizatorii de tehnici GIS în special a tehnologiilor oprnsource ce încearcă să promoveze aceste tehnici
Mulţumiri Anei Voitinovici